Era-ntr-o zi cu soare, o zi de primăvară,
Când ceaţa începuse încetul să dispară,
Mulţimile de flori ieşeau din adormire
Şi-un ciripit de păsări, pe mulţi punea-n uimire. .

Pe-o stradă liniştită în zorii dimineţii
Și pe-o câmpie verde, ce dă simbol vieţii
Pe dealul care duce la locul căpăţânii
Înainta Maria, trecând poarta grădinii.

Se-apropie de-o grotă, în stâncă pregătită,
Și-ndată văzu piatra intrării prăvălită.
Intrând ea înăuntru cu sufletul străpuns
Să-I poată vedea trupul, al Domnului Isus.

Mormântul era gol... Fâşiile întinse,
Doar locul încă proaspăt, Acelui ce învinse;
Pământ şi moarte crudă, cum ai crezut atunci
Că tu o să ai parte, de Cel ce dă porunci?

Legea naturii toată, de El fost-a-ntocmită
Cu Tatăl Său alături, lucrarea-i săvârşită;
Tu ai crezut atunci că totul s-a sfârşit...
Dar, iată căci Hristos pe veci a biruit.

Îndată-ncepu vântul o adiere lină,
De bucuria Celui ce n-a avut vreo vină,
Păsările cântau în cor de bucurie;
Căci a-nviat Acela cei viu din veşnicie.

Iar soarele ce-ardea cu razele lui calde
Acoperea pământul cu marele-i arcade;
Întregul univers era în sărbătoare
Căci a-nviat Acela ce ne-a adus iertare.

Prin văi şi pe coline înainta Maria
-"A înviat Stăpănul" vocea ei nu-nceta!
Parcă în glas de îngeri colinele cântau
Ducând Maria vestea, la cei ce sufereau.

Să răsune văzduhul prin foşnetul de frunze
Prin şuierat de apă din stâncile ascunse;
Fă să tresalte cerul cu bolta înstelată,
Ca să aducă vestea cea sfântă, minunată.

Şi ajungând îndată, la cei rămaşi pierduți
Le spuse că profetul nu zace între morţi.
Mormântul este gol, fâşiile întinse
Dar trupul celui sfânt de-acolo dispăruse!

Alergă Petru-n grabă şi Ioan îl urmăreşte
Ajunge la mormânt dar Domnul nu mai este,
Unde să fie oare? cine să- L fi luat?
Apare o-ntrebare, care i-a frământat.

Se-ntorc ei întristaţi cu sufletul zdrobit
Ce, oare, s-a-ntâmplat, cu Domnul nost iubit;
în şoaptă ei vorbind de cele întâmplate
Domnul apare-ndată la feţele crispate!

Priviţi la coasta mea, la mâna perforată
Sunt Eu, Învăţătorul, în slava ce mi-i dată;
De-acum mă duc la Tatăl, dar singuri nu vă las
Cu voi, Mângâietorul va fi în orice ceas.